sâmbătă, 5 februarie 2011

Ursul Polar

Ursul polar este un puternic vanator de foci. Este cel mai carnivor dintre toate speciile de ursi, dar si cel mai perseverent si rabdator. Are un plan de atac excelent: se asaza langa o copca ore in sir  asteptand ca focile sa iasa. Atunci cand procedeaza asa, foca nu mai are scapare. O lovitura puternica ii aduce ursului o masa gustoasa, iar focii ii aduce, din pacate, o moarte rapida.

Conditiile polare sunt foarte dure , cu temperaturi foarte joase in mod constant. Pentru a putea supravietui, ursul polar trebuie sa se adapteze conditiilor istovitoare ale mediului  .Ca un gigantic, panou solar, pielea ursilor este neagra tocmai pentru a atrage si ultima raza de soare si bineinteles de caldura posibile. Blana lor este alba avand rolul de a trimite raze luminoase pielii . Pe sub aceasta blanita se mai afla inca un substrat de blana de culoare galbena sau portocalie.

 
Ca si la celelalte specii de ursi si ursul polar are urechile rotunde, mici si apropiate de crestetul capului .In ciuda corpului sau masiv, acest animal este un foarte bun inotator. Labele sunt mari , puternice si foarte putin palmate, contribuind sesizabil la abilitatile lui de inotator. Ei pot sa urce stânci abrupte de gheata si au fost vazuti alunecând pe dealuri în jos pe burta, folosindu-si picioarele anterioare drept frâne.

Masculii sunt de-a dreptul imensi , cel mai greu ajungand sa cantareasca 1300 de kg. Femelele sunt mai mici, cea mai mare cantarind 600 kg .

Acesti ursi de regula nu hiberneaza, ei ramanand activi pe toata perioada anului. Femelele fac exceptie de la aceasta regula atunci cand au pui . Acestea trec printr-o perioada de hibernare la fel ca si cel negru , brun , si celelalte specii de ursi.
Ursii polari sunt specia cea mai agresiva, ei putand fi cu greu tinuti in captivitate, mai ales daca au fost prinsi la varsta adulta.

vineri, 4 februarie 2011

Ursul Koala

Koala (sau ursuleţul Koala), Phascolarctos cinereus, este un mamifer marsupial arboricol ierbivor nativ pentru Australia şi singurul membru în viaţă al familiei Phascolarctidae.
Numele ştiinţific al ursuleţului provine din cuvintele din limba greacă phaskolos, care înseamnă "pungă, marsupiu" şi arktos, care înseamnă "urs". Atributul cinereus aparţine limbii latine şi înseamnă "cenuşiu". Deşi deseori i se spune "urs Koala", acest lucru nu este corect, deoarece Koala nu face parte din familia urşilor. Cuvântul "koala" îşi are originea în limbile aborigene australiene şi înseamnă "fără băutură". Acesta este un nume adecvat datorită dietei sale, formată în principal din frunze de eucalipt, care conţin suficientă apă, astfel încât Koala nu este nevoit să coboare pentru a se hidrata.
Koala poate fi găsit de-a lungul coastei de est australiene, de lângă Adelaide până în sud, în peninsula York, şi până în interiorul insulei, atât timp cât există ploi care să susţină pădurile necesare. Koala din Australia de Sud au fost omorâţi excesiv la începutul secolului XX, dar statul a fost repopulat ulterior cu animale din statul Victoria. Koala nu se găsesc nici în Tasmania, nici în Australia de Vest. În Port Macquarie există Koala-Hospital, unde sunt trataţi ursuleţii koala care au fost răniţi în accidente de circulaţie sau prin incendii.

O legenda minunata...Panda,prima parte

 
O legenda populara chineza spune ca ursii panda au fost candva albi din cap pana-n picioare, dar intr-o zi au mers la inmormantarea unei fetite, aducand cenusa in semn de doliu.Plangeau si isi stergeau ochii din care curgeau rauri de lacrimi, se tineau strans in brate unii pe ceilalti, iar ca sa nu mai auda cata durere era in jurul lor si-au astupat urechile cu labutele. Iar povestea spune mai departe ca, de atunci, petele de cenusa nu s-au mai sters de pe blana lor si asa au ramas pentru totdeauna.

Ursi Panda,a doua parte

Panda uriasi mananca aproape exclusiv frunze si muguri de bambus. Pentru a se satura cu aceasta hrana slaba in nutrienti, au nevoie de 30 kilograme pe zi. Acest lucru inseamna ca trebuie sa manance si 16 ore pe zi, consumand si uneori si bulbi de plante, radacini , oua si mici mamifere. Dependenta extrema de bambus ca surasa de hrana face din ursul panda o specie extrem de vulnerabila. Ca urmare, multi dintre ei mor daca plantele din regiunea in care traiesc dispar dupa ce infloresc in masa -un fenomen ce are loc la intervale cuprinse intre 30-40 de ani. In trecut panda puteau apela la alte tipuri de bambus , din regiunile mai joase , dar in prezent aceste zone au fost defrisate. Ca mod de viata ursii panda sunt singuratici si isi petrec aproape intreaga zi mancand. Se retrag in pesteri sau in arbori inalti pentru a dormi. Desi sunt activi tot anul , miscarile lor sunt foarte lente , din cauza regimului alimentar vegetarian scazut in nutrienti.

Femelele panda devin capabile de reproducere dupa 3 sau 4 ani de viata. In timpul perioadei de imperechere , intre lunile aprilie si mai, ambele sexe lasa urme de miros pe stanci si copaci. Uneori , mai multi masculi se lupta pentru o femela. Ursii scot urlete in perioada de imperechere. O data la doi sau trei ani, o femela naste unul sau doi pui de marimea unor hamsteri, dupa o perioada de gestatie cuprinsa intre 3 si 6 luni . Micutii cantaresc doar 75-150 de grame si avand nevoie constanta de caldura si ingrijire; deobicei doar unul supravietuieste. Puii devin independenti la varsta de 18 luni. Ursii panda au un ritm de reproducere foarte scazut, multi tineri ursi murind din motive inca necunoscute.

Ursul panda este simbolul speciilor aflate pe cale de disparitie . In prezent doar cateva grupuri mai traiesc in sud-vestul chinei. In ciuda masurilor de protectie ursii sunt pe cale de disparitie din cauza distrugerii habitatului. In iunie 2004 , s-a estimat ca mai sunt in libertate doar 1600 de exemplare,deci aveti frija de ele,pls!

Ursi Panda,ultima parte.

Panda, ursul este si cunoscut sub denumirea de ursul de bambus, datorita regimului sau alimenta rexclusivist, fiind foarte sensibil la schimbarile de habitat.

Ursii panda ocupau candva o mare parte din China, precum si nordul Birmaniei si Vietnamului. Dar schimbarile climatice si in primul rand cresterea populatiei umane i-a alungat din aceste regiuni. In prezent, ultimii ursi de bambus traiesc in sase zone din sud-vestul Chinei. Unele parti din aceste regiuni muntoase, izolate una de cealalta, sunt rezervatii naturale, dar aproape jumatate din populatia de panda traieste in afara zonelor protejate. Desi munti impermeabili, cu un climat bland , subtropical, sunt habitatul lor preferat. Panda mai traiesc si in regiuni foarte inalte , ajungand pana la 4000 de metri altitudine.


Ursii panda au fata rotunda, cu blana alba ,specifica , urechi negre si semne negre in jurul ochilor. Membrele si umerii sunt deasemenaea de culoare neagra. Femelele cantaresc in jur de 80 de kg , iar masculii ating o greutate de 85-125 kg si o inaltime de 180 cm.
 Ursii sunt tare draguti...